La o prima analiză pari un om relativ fericit și echilibrat cu idei constructive și o viziune pozitivă asupra vieții. Pe măsură ce distilezi imaginea pe care ți-ai construit-o cu atâta migală ajungi să observi unde și cum exagerezi calități, diminuezi defecte, eviți să privești către zone întunecate ale trecutului sau poate le-ai șters cu totul din memorie, dar toate astea există undeva, strânse sub un preș, așteptând prima ocazie să iasă la suprafață, să facă ravagii și să-ți arate că ceilalți sunt problema, viața e al naibii de grea și tu ești mai mereu cel neîndreptățit, cel căruia i se cuvine un pic mai multă înțelegere, un pic mai multă iubire, un pic mai multă compasiune.