Reeducare prin cultură vs reeducare prin tortură. În vizită la Penitenciarul Iași.
Astăzi, 5 octombrie 2018 la Iași sunt 647 de persoane private de libertate. Aflat în buricul târgului, Penitenciarul e un tărâm aparte pe care nu ai cum să îl ignori. În spatele zidurilor nu tocmai înalte se află o lume despre care știm puțin, speculăm mult și de care de ne ferim, încadrând subiectul într-o temă delicată a societății în care trăim.
Femei pe drum. Calatoria pe jos de la vest la est prin centrul Indiei
Acum cativa ani citeam o carte de-a lui Paul Theroux despre Europa de Est si a doua zi m-am ridicat de pe canapea si m-am gandit sa merg exact pe unde a mers el, in timp ce ii citesc cartea. A fost ca si cum realitatea se imbina cu fictiunea. Am mers asa cu trenul prin Balcani si m-am oprit prin Cehia, Slovacia, Ungaria etc.
Femei pe drum. Cinci ani în jurul lumii pe un vas de croazieră.
Am invatat ca acasa esti atunci cand esti conectat cu tine insuti, cand iti oferi spatiu, intelegere si iubire, cand lasi la o parte prejudecatile si asteptarile, cand nu mai alergi dupa ceva anume ci privesti fiece loc, intamplare, persoana – ca pe o lectie din care trebuie sa iesi mai bun, mai calit, mai intelept. Acasa este atunci cand esti impacat cu tine insuti.
Femei pe drum. Bali, Mumbai și Republica Moldova. Crede în ceea ce faci și lucrurile vor veni de la sine.
De la inceput nu a fost usor deloc. Cu banii pe care ii aveam pusi deoparte mi-am luat biletul de avion, mi-am schimbat laptopul- pentru ca stiam c-o sa am nevoie de unul ca sa pot sa intretin stilul de viata la care visam. Eu am plecat cu vreo 950€ in buzunar si inca vreo 1000€ pe card. Primele 4 luni nu am avut niciun job si nici urma sa pot gasi unul. A fost o provocare sa fiu linistita si increzatoare ca va fi bine, cu toate ca toate imi aratau contrariul. Alta provocare a fost sa fiu mereu singura, doar ca pe asta am trecut-o cu brio si mi-a placut atat de mult incat incepuse sa fie o provocare sa fiu printre oameni 24/7.
Femei pe drum – Când « acasă » este rucsacul de pe umerii tăi ce iți poartă cortul și toate avuțiile
Amuzant e ca, acum cativa ani, nu imi imaginam ca as putea sa calatoresc asa. Mi se parea ca nu e pentru mine stilul asta de “backpacker”. Credeam ca este pentru hipioti. Niste prejudecati stupide, ca toate cele bazate pe necunoastere. Acum, nu ma mai vad carand un troller dupa mine si platind o avere pe cazare.
Imi place mult sa dorm la cort si inca si mai mult la oameni acasa. Am folosit mult comunitatea de « couchsurfing » si ca gazda si ca oaspete, si e minunat. Asa ajungi sa cunosti locul si sa asculti povesti nebanuite.
Femei pe Drum. Siria și Maya in wanderland
Dupa facultate am plecat la Damasc timp de 3 ani cu o bursa guvernamentala. Fix in ultimul an de bursa, a izbucnit razboiul din Irak si pentru o perioada scurta Saddam Husein a deschis granitele pentru strainii care doreau sa participe la actiunea “scuturi umane”, menita sa protejeze locatii strategice impotriva bombardamentelor trupelor coalitiei americane. Si cum pentru mine era singura oportunitate sa vizitez vestigiile Babylonului si ale Ninivei, nu am stat prea mult pe ganduri. Nici la Ninive (actualul Mosul) n-am ajuns si nici n-am impiedicat inevitabilul, dar m-am indragostit de un rapsod idealist care studia araba tot in Damasc si care anima serile la centrala electrica din Bagdan, pe care, chipurile, o aparam cu trupurile noastre.