Femei pe drum – Când « acasă » este rucsacul de pe umerii tăi ce iți poartă cortul și toate avuțiile
Amuzant e ca, acum cativa ani, nu imi imaginam ca as putea sa calatoresc asa. Mi se parea ca nu e pentru mine stilul asta de “backpacker”. Credeam ca este pentru hipioti. Niste prejudecati stupide, ca toate cele bazate pe necunoastere. Acum, nu ma mai vad carand un troller dupa mine si platind o avere pe cazare.
Imi place mult sa dorm la cort si inca si mai mult la oameni acasa. Am folosit mult comunitatea de « couchsurfing » si ca gazda si ca oaspete, si e minunat. Asa ajungi sa cunosti locul si sa asculti povesti nebanuite.
Femei pe Drum. Siria și Maya in wanderland
Dupa facultate am plecat la Damasc timp de 3 ani cu o bursa guvernamentala. Fix in ultimul an de bursa, a izbucnit razboiul din Irak si pentru o perioada scurta Saddam Husein a deschis granitele pentru strainii care doreau sa participe la actiunea “scuturi umane”, menita sa protejeze locatii strategice impotriva bombardamentelor trupelor coalitiei americane. Si cum pentru mine era singura oportunitate sa vizitez vestigiile Babylonului si ale Ninivei, nu am stat prea mult pe ganduri. Nici la Ninive (actualul Mosul) n-am ajuns si nici n-am impiedicat inevitabilul, dar m-am indragostit de un rapsod idealist care studia araba tot in Damasc si care anima serile la centrala electrica din Bagdan, pe care, chipurile, o aparam cu trupurile noastre.
Femei pe drum. Acasă în Tanzania și alte călătorii interioare
Cred că provocarea e atunci când mă întorc, nu când plec. Pe drum, cumva (o fi magie?) găsesc resursele și motivația necesară să trec de toate. Fie singură, fie mă ajută o persoană binevoitoare, mereu s-au rezolvat toate problemele. Însă atunci când ajung acasă trebuie să mă adaptez iar la un spațiu mic (la bloc, între betoane), în același oraș pe care îl cunosc de atâția ani (poluat, plin de oameni încruntați și mașini grăbite), însă am norocul prietenilor, care sunt aceeași, însă de fiecare dată alții. Ei îmi fac întoarcerile mai plăcute. În trecut aveam și episoade depresive post-călătorie pentru că nu știam să-mi gestionez foarte bine trăirile și emoțiile, însă îmi place să cred că acum pot găsi frumosul în orice, chiar și în cenușiul blocurilor ieșene.
Femei pe drum. Etiopia, Afghanistan, Siria și misiuni umanitare in jurul lumii
Calatoria in sine se poate face singur sau impreuna. Nu trebuie sa astepti sa apara partenerul ideal, castigul la Loto, momentul zero sau jobul perfect pentru a calatori. Si se aplica la fel de bine si la 20+ si la 60+. Doar vointa, un plan bine pus la punct, ceva bani (nu neaparat foarte multi) si putina spontaneitate. Iar din proprie experienta pot spune ca orice deplasare in sine te maturizeaza, te face mai flexibil, dinamic, empatic si nu in ultimul rand tolerant, ceea ce este un castig imens.
Femei pe drum. Calatoria hibrid intre Burning Man, Londra și Islanda
Afinitatea pentru calatorii am furat-o din carti. Romantizez situatii foarte usor si visez cu ochii deschisi. Mi-am dat seama ca experienta de a calatori este cea mai subiectiva forma de observatie. Asta te face sa traiesti momentul fara sa cauti un adevar, sa explorezi fara asteptari si sa inveti despre ce te inconjoara cu mai putine prejudecati.
Femei pe drum. Libertatea se câștigă ușor în Kuala Lumpur
Mi-am dorit de mult sa experimentez viata in alta tara si sa imi infrang frica si limitele cu atat mai mult in aceasta calatorie a mea solo, iar acum stiu ca totul se intampla cu un motiv.