Acasă în corpul meu. Atunci când am grijă de casa mea, atunci când mă mișc suficient, măcar câteva minute pe zi, atunci când mă hrănesc nu pentru gust sau poftă ci pentru MĂ HRĂNI cu adevărat, frecvent, gătit, bogat în nutrienți nu doar în ambalaje mișto, eco sau în trend, atunci când beau suficientă apă, căci mi-e tare greu să o fac by default, atunci când mă odihnesc 8 ore și atunci când nu simt că trebuie să fiu productivă în fiecare oră din zi lumină - sunt bine.

Îmi celebrez emoțiile și stările inclusiv tristețea, furia și frica. Le ascult mesajul, le exprim și le las să treacă. Am eliminat răspunsul “sunt bine” ca formă de grijă față de alții și neglijență față de mine. Încerc pe cât posibil să-mi ascult intuiția feminină și să-mi reglez activitățile în funcție de flow-ul hormonal de care am grijă cu religiozitate.

Self-care nu e despre indulgență sau egoism, ci dimpotrivă mă ajută să-mi umplu paharul pentru a avea de unde da mai departe.

A trăi în acord cu propria biochimie, a mă folosi de ceea ce am deja pentru a crea un mod de viața sănătos și împlinit. A da critica de sine pe acceptare deplină. A schimba dialogul intern de la “eu nu pot fi mai mult decât sunt deja” la “Eu sunt și pot fi orice îmi doresc”.