Femei pe drum. Din Cape Town mai aproape de Ecuator

     Iulia Croitoru    Locatie curenta: Bali

 

Iulia Croitoru

Locatie curenta: Bali

1. Cine ești și cu ce te ocupi? 

O fată simplă, de la țară, așa mă simt (mai ales când văd cât de tare mă regăsesc în sate modeste), dar al cărei potențial depășește granițele României. E foarte interesant faptul că m-am văzut și mă vad tot timpul ”muncind” pe o scenă mare sau pe platouri de filmare, atât în fața cât și în spatele camerei, dar de trăit mă văd trăind împlinită doar la țară. Așa că e greu să pot hrăni ambele animale care fac foamea în mintea mea. Fac copywriting din 2006 de când m-am mutat prima oară la București, și mai pun și muzică dar nu mă pot considera DJ încă, ci un selector care luptă împotriva muzicii de radio și de duzină. Sunt îndrăgostită de muzica anilor 80-90 și în principal de muzica neagră.

 

2. De ce ai plecat din România? Începutul poveștii tale pe drum e: 

Cel mai clar mi-e că am iubit întotdeauna soarele și natura. Așa am știut că vreau să locuiesc mai aproape de Ecuator. Prin 2007, un fost șef de-al meu din Spania îmi tot povestea de viața incredibilă din Ho Chi Minh, Vietnam, cât e de ieftin totul și cât de bună e mâncarea. El a plantat sămânța mai clară, și chiar urma să mă mut deja acolo singură pentru un job, dar s-a anulat acel business, așa că nu s-a mai întâmplat.

Eram deja îndrăgostită de mâncarea asiatică. Între timp am devenit dependentă de sushi și am început să îl gătesc și acasă foarte des, din orice. Doar cu legume și fructe ☺ De la sămânța negerminată cu Vietnamul m-am luat cu diverse relații și joburi care au tot amânat plecarea înspre câmpurile de orez, a căror chemare o simțeam constant.

Prima mutare din țară a fost în 2010 în Kiev, pentru un job. A doua a fost în 2011 în Cape Town, Africa de Sud, pentru dragoste. A urmat Germania în 2013 tot pentru dragoste și muncă. Dar abia anul ăsta în martie am plecat singurică pe drum, fără un plan anume, fără cineva care să mă aștepte la capătul celalalt. Iar singurul regret e că nu am făcut-o mai devreme.

3. Unde e acasă? 

Mi-e greu să răspund. Pentru că mă simt iremediabil legată de bunicii care m-au crescut, de curtea lor cu găini de la Grajuri (jud. Iași) și de părinții mei din Iași, dar e doar o melancolie care mai curând mă întristează, pt. că nu îi pot avea și pe ei acolo unde mă regăsesc eu cel mai tare. Pe drum. 

În Iași am cele mai multe amintiri și rădăcini. Acolo mă și visez de multe ori noaptea. La Iași și la Grajduri. Deseori în clădirile liceelor unde am fost elevă. Și uneori mă enervează și mă pune pe gânduri această oglindă retrovizoare în care se tot uită ochii minții mele.

Nu cred că am o Acasă acum. Momentan locuiesc în Bali, dar încă simt că mai am multe de văzut până să zic că am găsit satul perfect. Simplu, însorit, ieftin, liniștit și plin de fructe. Aici sunt și prea multe animale chinuite și încă nu am văzut nimic din restul Asiei, Zanzibarul, Fiji, Canare sau America Latină, ca să mă pot hotărî.

4. De la cine ai furat meseria de călător? 

De la berze. (nu glumesc ☺)

balinese man

5. Care e cel mai interesant om întâlnit pe drum? 

Cel pe care-l văd în oglindă. Știu că pare arogant, dar am parcurs un drum lung până să șterg bine oglinda și să ajung aici. Adevărul e că m-aș îndrăgosti iremediabil dacă aș întâlni un om ca mine pe drum. Dar în același timp, am răspuns asta și pentru că nu prea mă expun, prefer să mă văd  cu localnici, nu cu turiști, așa că nu am întâlnit prea mulți oameni cu adevărat interesanți pe acest drum, pentru că din păcate cu localnicii de aici nu reușesc să comunic prea profund din cauza barierelor limbii.

O altă problemă aici e că, dacă ești străin, majoritatea balinezilor te vad ca pe un sac de dolărei. În Iași prețurile sunt la fel la chirii și restaurante sau în piață, dar ei nu au cum să știe asta, iar când le zic, nu rețin sau nu mă cred.

Dar am întâlnit mulți oameni frumoși, calzi, autentici, modești, sau care să mă inspire din anumite puncte de vedere. Cu siguranță Ana și Ionuț, cei care au străbătut Africa cu motorul și pe care i-am găzduit în Cape Town, rămân în top.

În era în care absolut orice temă sau oraș are un grup de facebook, sunt atâția oameni care mă inspiră, și totuși atât de puțini cu care mă conectez cu adevărat, încât nu am încă unul anume.

6. Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat de când ai plecat în lume? 

Cea mai mare provocare a fost și este tentația mâncărurilor gătite, mai ales că în Asia sunt pline străzile de mirosuri și găteli, și în general compromisurile legate de sănătate. Căci nu întotdeauna găsești produsele de igienă sau remediile în care crezi cel mai mult.

Am noroc că locuiesc într-o zonă tropicală, unde fructele sunt mari și minunate, iar ele sunt cel mai bun remediu pentru orice, de aia am și venit aici de fapt.

În 2007 când a început visul cu Vietnam nu eram vegană, așa că abia așteptam să gust din toate sfârâielile de aici, acum e cu totul alta situația și nu e chiar ușor.

waterfall bali

7. Cum arată o zi obișnuită din viața ta? 

Dimineața o încep absolut întotdeauna cu o nucă de cocos verde și mare. Conține apa cea mai curată și plină de electroliți. Aici la cazare am o piscină minunată în care înot zilnic, apoi am un program de workout pe care-l fac în camera. Citesc, ies cu bicicleta și încerc fructe noi constant.

Încă stau destul de mult online pentru că sunt în căutare de un job pe copywriting sau traduceri. Dar după amiaza merg la plimbare în natură, în lanuri de orez, păduri de bambus, plaje sau cascade. Am făcut și voluntariat la un centru de câini și îmi doresc să mă implic din nou în așa ceva după ce găsesc și un job online, ca să mă pot liniști cu bugetul.

8. Ce colțuri ascunse din lume ai descoperit până acum? Care ți-e cel mai drag? 

Îmi amintesc de un ocean de nisip fierbinte și fin din Cape Town, cam la 10 minute de unde locuiam. Bali e clar fascinant și nu degeaba nu m-am dat dusă de aici din martie. Dar dacă folosești cuvântul ”drag” atunci pentru totdeauna ăsta va fi casa bunicilor de la Grajduri. Cotcodăcitul găinilor și liniștea de acolo sunt raiul pentru mine.

traditional balinese outfit

9. Care e stilul tău de călătorie? 

Lent și pe îndelete. Cu băi de mulțime formate din localnici.

10. Ce citești? 

Fix acum alternez între clasicul To kill a mocking bird și Dieta fără mucus, ambele în engleză ca să le pot da mai departe oricui. Recomand cu mare căldură cea de-a doua carte. E esențială pentru sănătate și pentru a înțelege reacțiile corpului nostru.

11. Ce-ți lipsește de acasă? 

În afară de familie, de care am zis deja, dar cu care e ok să mai și iei pauze, îmi lipsesc și mie și sângelui meu cireșele, roșiile, zmeura și de fapt orice de la bunica din grădină, și de la care nu aș lua nicio zi de pauză.

Umorul sarcastic al prietenilor mei și evenimentele cu muzică bună.

In Ubud nu am parte de muzică bună decât dacă o pun eu. De multe ori mă gandesc la Africa centrală sau America Latină ca aventuri viitoare unde să-mi satisfac și nevoia de muzică bună și dans.

12. Dacă-ți ziceam acum 5 ani că viața ta va arăta ca azi ce mi-ai fi zis? 

Acum 5 ani locuiam în Germania și eram conștientă că muncesc fix pentru asta.

Ți-aș fi zis: Ich weiß.

balinese waterfall

13. Vreau să fiu ca tine. De unde încep?

Fă-ți cont pe Workaway și alege o țară la care ai tot visat. Voluntariatul e categoric cea mai simplă și ieftină metodă de a ajunge oriunde și de a gusta cu adevărat o cultură nouă. Țin minte cu ce ochi citeam eu un articol de genul ăsta acum 10 ani, să spunem.

Îmi făceam griji că eu nu sunt atât de curajoasă și plină de vointă ca cea pe care o citesc. Dar acum știu că cea pe care o citești tu nu e atât de curajoasă cum îți pare. Așa că nu aștepta un partener de drum, un moment perfect, un semn sau un sac de bani, așa cum am tot crezut  eu că trebuie. Timpul e cel mai de preț lucru pe lumea asta.

Iar acum e oricum mult mai simplu cu atâtea grupuri pe facebook. Poți afla orice. Poți găsi oameni oriunde. Dar nici nu-ți fă speranța că te așteaptă cineva să te ia în brațe unde ajungi. Lumea e superficială în continuare, e doar mai public, mai organizat și mai accesibil totul.

Însă orice cauți în tine sau în afara ta, călătoria și schimbarea rutinei e cea mai eficientă cale de reactivare a creierului, de curățare, renaștere, re-evaluare, maturizare și regăsire. Zoom out.

 

*CITEȘTE TOATE PĂRȚILE PROIECTULUI #FEMEIPEDRUM AICI.